Skip to content

Incluzia dentara

Incluzia dentară reprezintă rămânerea intraosoas sau subgingie a unui dinte complet dezvoltat, peste perioada normală de erupție în cavitatea bucală.

Ce este incluzia dentară 

  • reprezintă rămânerea unui dinte intraosos sau subgingie după perioada sa normală de erupție
  • poate să fie întâlnită atât la dinți temporari, cât și la cei permanenți sau supranumerari
  • cel mai frecvent este întâlnită la dinții permanenți
  • cei mai frecvente cazuri sunt întâlnite la molarii de minte inferiori / superiori, caninii superiori / inferiori, premolari inferiori / superiori, incisivi superiori / inferiori 
  • este de două feluri : incluzie dentară totală (în cazul în care dintele este situat în totalitate intraosos) sau incluzie dentară parțială (în cazul în care dintele nu este înconjurat în totalitate de os )

Cauzele incluziei dentare : generale (G) și locale (L)

  • (G) factori genetici ( incluzia dentară se transmite de obicei urmașilor )
  • (G) rahitismul, hipoavitaminozele C si D, insuficiența tiroidiana sau hipofizară
  • (L) mugurele dentar este situat mult prea profund în os
  • (L) malformații ale rădăcinei sau ale coroanei dentare
  • (L) menținerea unui unui dinte de lapte peste limita normală, astfel încât dintele permanent este împiedicat să erupă
  • (L) lipsa spațiului pe arcada dentară
  • (L) traumatisme
  • (L) tulburări în dezvoltarea maxilarelor

Complicațiile care pot să apară în cazul incluziilor dentare:

  • migrări ale dinților vecini 
  • resorbții osoase 
  • spasme ale nervului facial
  • dinții incluși pot favoriza apariția fracturilor de mandibulă

Recomandări în cazul dinților incluși:

  • fiecare caz clinic trebuie atent investigat 
  • de cele mai multe ori este indicat ca dintele / dinții să fie îndepărtați